Proiect ambiţios al agenţiei spaţiale americane. NASA a lansat joi dimineaţă sonda Dawn, pentru o misiune în apropierea centurei de asteroizi dintre Marte şi Jupiter. Sonda va explora doi dintre cei mai mari asteroizi, Vesta şi Ceres. Lansarea a fost amânată de mai multe ori, în ultimele două luni. Potrivit specialiştilor de la NASA, Dawn va încerca, în timpul călătoriei sale spre asteroizi, să dezlege misterele naşterii sistemului solar şi ale formării planetelor.

Sonda este programată să ajungă pe orbita asteroidului Vesta în octombrie 2011. Şase luni mai târziu, Dawn îşi va relua călătoria pentru a se plasa pe orbita asteroidului Ceres, unde va ajunge în februarie 2015, după o călătorie de peste 5 miliarde de kilometri.Sursa: Antena3

03 Decembrie 2007, 17:34

Kylie Minogue, interpretă Foto: www.protv.ro

Kylie Minogue este din nou pe val. Cântăreaţa de origine australiană se va număra printre puţinii artişti recompensaţi cu un premiu pentru întreaga carieră. Kylie îşi va primi premiul în cadrul galei premiilor Brit Awards 2008. Astfel, cântăreaţa calcă pe urmele unor artişti celebri precum Oasis sau Duran Duran. Kylie a debutat în topurile muzicale în 198, cu melodia “I Should Be so Lucky”. 

Recent şi-a lansat cel de-al 10-lea album, iar noul ei single, “Two hearts” a readus-o în vârful clasamentelor muzicale.

Vedeta pop va începe în primăvara anului viitor un turneu european cu 24 de concerte.

Sursa: ProTV

04 Decembrie 2007, 18:39

Foto: newsin.ro

Serviciul de presă al Preşedinţiei de la Chişinău recomandă Ambasadei României “să deţină informaţii mai exacte” despre R. Moldova, avertizând că “apar situaţii” când comunicate de genul celui difuzat de reprezentanţa diplomatică română la 30 noiembrie se dovedesc a fi o adevărată provocare. Potrivit corespondentului NewsIn la Chişinou, serviciul de presă al lui Vladimir Voronin a dat publicităţii, marţi, o “declaraţie de presă” în care reacţionează după publicarea, la 3 decembrie, în cotidianul Timpul de la Chişinău a unui “Comunicat de presă al Ambasadei României în Republica Moldova cu titlul ‘Televiziunea prezidenţială NIT organizează provocări’ “.

“Fără a da aprecieri conţinutului comunicatului de presă al Ambasadei României, Serviciul de presă al Preşedintelui Republicii Moldova declară oficial că în Republica Moldova nu există nici un fel de ‘televiziune prezidenţială’. Considerăm că Ambasada României ar trebui să deţină informaţii mai exacte despre ţara în care este acreditată. În caz contrar, apar situaţii cînd comunicatele de genul celui difuzat de Ambasada României, în ultima instanţă, se dovedesc a fi o adevărată provocaţie”, se arată în comunicatul serviciului de presă al preşedintelui Republicii Moldova.

Declaraţia Preşedinţiei de la Chişinău pare să se refere la comunicatul pe care Ambasada României l-a difuzat vineri, 30 noiembrie, în care reprezentanţa diplomatică română reacţiona vehement faţă de “o serie de întrebări speculative, ostentative şi provocatoare” adresate de NIT TV.

Postul respectiv de televiziune este considerat în general ca având o orientare proprezidenţială, dar comunicatul Ambasadei nu conţinea formularea “televiziune prezidenţială” în referirile sale la NIT TV.

“Ambasada României în Republica Moldova a luat act cu preocupare şi consternare de solicitarea postului de televiziune NIT TV prin care Misiunii României la Chişinău i se adresează o serie de întrebări speculative, ostentative şi provocatoare, potrivit unor interese şi raţiuni care nu au nimic în comun cu dorinţa părţii române de a dezvolta în cel mai înalt grad relaţiile cu Republica Moldova”, se arăta în comunicatul Ambasadei române.

“Subliniem surprinderea în legatură cu formulările şi limbajul agresive folosite în solicitarea NIT TV, care sunt caracteristice unor rechizitorii, şi mai puţin unei adresări oficiale şi protocolare în atenţia unei ambasade a unui stat membru al Uniunii Europene”, mai spunea comunicatul difuzat în ziua în care Ambasada se pregătea să găzduiască o recepţie oferită cu ocazia Zilei Naţionale a României.

“Solicitarea NIT TV contravine în mod flagrant normelor, regulilor şi codului de maniere care guvernează relaţiile dintre o instituţie de presă şi o misiune diplomatică. În acest sens, Ambasada României la Chişinău îşi exprimă preocuparea asupra gestului înregistrarii audio şi video a momentului depunerii cererii de interviu, situaţie care depăşeşte şi încalcă în mod evident cadrul Convenţiei de la Viena privind statutul misiunilor diplomatice şi consulare, potrivit căreia acestea trebuie să-şi desfăşoare activitatea în statul de reşedintă în afara oricăror presiuni”, a mai spus Ambasada.

În aceste condiţii, Ambasada – care spune că NIT TV susţine o campanie de presă negativă la adresa României – “îşi rezervă dreptul de a ignora orice alte solicitări din partea NIT TV sau a oricăror altor instituţii media autohtone care sunt angajate în atacarea şi denigrarea constantă a României, autoriăţilor române şi Ambasadei României la Chişinău”, se afirma în încheierea comunicatului.

Potrivit corespondentului NewsIn la Chişinău, jurnaliştii de la NIT TV adresaseră Ambasadei române următoarele întrebări:

1) Este adevărat că în Republica Moldova activează agenţi ai serviciilor secrete române sub acoperirea diplomatică a Ambasadei Române de la Chişinău?

2) Este adevărat ca România continuă să finanţeze publicaţii din Republica Moldova, cum ar fi Timpul, Literatura şi Arta, Jurnal de Chişinău, etc. Ce servicii le sunt solicitate acestor redacţii în schimbul sumelor oferite?

3) Este adevărat că partide (politicieni) din Republica Moldova beneficiază de surse financiare (materiale) din partea statului român?

4) Câţi angajaţi ai Mitropoliei Basarabiei sunt salarizaţi din bugetul de stat al României?

5) Este adevărat că oficialităţile României nu recunosc existenţa naţiunii moldoveneşti?

Chiar în seara zilei în care Ambasada română a difuzat comunicatul, preşedintele Vladimir Voronin a apărut la NIT TV unde, ca şi în alte ocazii, a lansat acuzaţii la adresa României, care ar ameninţa “statalitatea” Republicii Moldova. Voronin a mai anunţat la NIT TV că va contesta decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului din 2001 prin care Republica Moldova era obligată să legalizeze Mitropolia Basarabiei, parte a Bisericii Ortodoxe Române, dacă BOR nu renunţă la deschiderea a trei eparhii pe teritoriul ţării sale.

——————————————–

Ambasadorul Filip Teodorescu a fost convocat la MAE de la Chişinău pentru declaraţiile despre Tratat

Ambasadorul României la Chişinău, Filip Teodorescu, a fost convocat luni la Ministerul de Externe al Republicii Moldova pentru a i se atrage atenţia asupra comentariilor făcute în legătură cu revizuirea prevederilor Tratatului de la Paris, informează corespondentul NewsIn la Chişinău.

Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene a dat marţi publicităţii un comunicat în care informează că Filip Teodorescu, Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al României în Republica Moldova, a fost convocat la 3 decembrie “în vederea abordării subiectului vizînd declaraţiile Ambasadorului român făcute în cadrul conferinţei de presă din 28 noiembrie 2007, potrivit cărora acesta aduce învinuiri părţii moldoveneşti referitor la tergiversarea procesului de finalizare a negocierilor şi semnării Tratatului între Republica Moldova şi România de parteneriat şi cooperare şi a Tratatului între Republica Moldova şi România privind frontiera de stat, regimul frontierei de stat, colaborarea şi asistenţa mutuală în problemele de frontieră”.

“Ambasadorului României i s-a atras atenţia asupra comentariilor făcute referitor la revizuirea prevederilor Tratatului de Pace între Puterile Aliate şi Asociate cu România, semnat la Paris la 10 februarie 1947″, precizează comunicatul MAEIE de la Chişinău. Reprezentantului diplomatic al României i s-a spus că “potrivit Convenţiei de la Viena din 1969 cu privire la dreptul tratatelor şi Convenţiei ONU din 23 august 1978 privind succesiunea statelor la tratate, tratatele care stabilesc frontierele între state poartă un caracter nelimitat în timp şi nici una din părţi, în mod unilateral, nu este în drept să revizuiască prevederile lor”, arată comunicatul.

“Pornind de la aceste premise, partea moldovenească este în aşteptarea explicaţiilor oficiale ale părţii române vis-a-vis de cele declarate de Ambasadorul României la Chişinău”, potrivit comunicatului.

România este prima interesată să aibă un Tratat de bază şi un Tratat de frontieră cu Republica Moldova, dar nu poate accepta insistenţa părţii moldovene de a introduce prevederi şi referiri inacceptabile pentru un stat modern european, declarase miercuri ambasadorul român la Chişinău.

Acordul de Cooperare dintre România şi Republica Moldova, numit cu titlul generic Tratat de bază, a fost parafat de miniştrii de externe ai celor două state în anul 2000, iar în primăvara anului 2003 ministrul de externe de atunci al României a anunţat că Bucureştiul este gata să semneze Tratatul parafat în anul 2000. Tot atunci s-a convenit ca, la nivel de experţi, cele două părţi să definitiveze aspectele formale minore legate de semnarea acestui acord. Însă la prima întâlnire a experţilor, în vara 2003. autorităţile moldovene au venit cu un alt document. “Un document complet nou, care punea în evidenţă faptul că oferta României de a semna acordul parafat în anul 2000 a primit un raspuns negativ”, a explicat miercuri ambasadorul Filip Teodorescu într-o conferinţă de presă susţinută la Chişinău.

“În aceste condiţii procesul de dialog a fost reluat şi în momentul de faţă se discută despre încheierea unui Acord european de Parteneriat şi Cooperare, un acord care, din punctul nostru de vedere, nu are nici un fel de probleme să îl putem semna”, a precizat Filip Teodorescu. “România este dispusă să dezvolte cele mai înalte relaţii cu Republica Moldova şi nu avem nici un fel de rezervă ca să convenim un document care să sublinieze şi să confirme o asemenea poziţie politică”, a adăugat ambasadorul.

În ceea ce priveşte Acordul de frontieră, în 2003 România a venit cu un set de propuneri privind cooperarea la frontieră, printre care şi un Acord privind regimul frontierei. Întrucât nu s-au înregistrat progrese, în 2006 Bucureştiul a retransmis documentul privind regimul de frontieră, care trebuia să pună punct acestor discuţii, a spus ambasadorul Teodorescu, subliniind că România nu are nici un fel de pretenţii teritoriale asupra Republicii Moldova.

“Există o singură problemă, legată de faptul că partea moldoveană solicită introducerea în acest acord a unei referiri la Tratatul de la Paris din 1947, document care spune, cu referire la frontiera dintre România şi Uniunea Sovietică: ‘Graniţa dintre România şi URSS este graniţa care a fost convenită între România şi URSS în 1940′. Pentru toată lumea este însă clar că în 1940 şi până în 1947 România nu a încheiat niciun fel de acord cu URSS în legătură cu o asemenea graniţă. Deci, e un fals istoric şi, dacă atunci a fost acceptat, este pentru că România era un stat învins şi ocupat şi fără posibilitatea de a-şi apăra interesele sale suverane”, a argumentat ambasadorul Teodorescu. “Este evident că în anul 2007 acceptarea aceluiaşi fals istoric care s-a făcut în 1947 ar fi cu totul de neconceput”, a adăugat reprezentantul diplomatic al României la Chişinău.

Teodorescu a explicat că Tratatul de la Paris nu mai are valoare juridică, atât timp cât o serie de prevederi nu mai sunt valabile. Tratatul prevede, de exemplu, restricţii, inclusiv militare, pentru România, care între timp a devenit stat membru NATO – “aspect care dovedeşte că acest document aparţine unei epoci care nu este actuală”, a adăugat Teodorescu. Potrivit amabsadorului, frontierele după cel de-al Doilea Război Mondial au fost stabilite prin Actul final de la Helsinki şi la acest document trebuie să se facă referire în acordul cu privire la frontiera cu Republica Moldova.

“Nu există nici o bază pentru a afirma că România nu doreşte încheierea unui acord privind frontiera şi că poziţia României ar aduce în vreun fel atingere integrităţii teritoriale a Republicii Moldova. Suntem primii interesaţi să avem acest acord, cooperarea la frontieră este fundamentală pentru securizarea graniţei şi pentru împiedicarea contrabandei, a migraţiei ilegale – puncte care constituie un aspect fundamental pentru realizarea acordurilor cu Uniunea Europeană. Vrem să avem un acord care să stabilească şi să confirme încă o dată caracterul deschis al unor relaţii dintre două state suverane, independente şi care îşi respectă reciproc integritatea teritorială”, a mai declarat Ambasadorul României în Republica Moldova.

Sursa: NewsIn

04 Decembrie 2007, 12:20

Nicoleta Luciu Foto: www.9am.ro

In sfarsit, dupa o relatie de doi ani cu omul de afaceri Zsolt Csergo, Nicoleta Luciu se afla doar la un pas de a imbraca rochia alba de mireasa. Nunta, pe care cei doi o vor discreta, este programata anul viitor. Cea mai frumoasa femeie din Romania se poate declara o persoana implinita, din toate punctele de vedere. Are o cariera solida, construita cu multa munca de-a lungul anilor, o familie frumoasa si un iubit bogat, cu care intentioneaza sa se casatoreasca anul viitor.

O alta pereche stabila din show-biz autohton, ce a tinut de-a lungul timpului prima pagina a ziarelor, a decis, spun prietenii apropiati, sa “isi puna pirostriile” anul viitor. Dupa o relatie de peste doi ani, cu multe suisuri si coborasuri, Nicoleta Luciu si iubitul sau, Zsolt Csergo, par mai uniti ca niciodata, si nu mai suporta sa stea mult timp despartiti:

“Sunt extrem de fericita alaturi de iubitul meu. Chiar ma simt implinita”, a declarat aceasta, pentru Click!. Voluptuoasa vedeta a marturisit apropiatilor ca anul acesta, atat ea cat si Zsolt au fost preocupati mai mult de cariera, ea fiind mereu pe platourile de filmare ale telenovelei “Inima de tigan”, unde interpreteaza un rol principal, iar iubitul sau, cu nenumarate afaceri pe care le are in tara, timpul petrecut in doi fiind relativ scurt, dar foarte intens.

De altfel, actrita marturiseste ca este deseori geloasa pe admiratoarele viitorului sau sot, desi acesta nu i-a dat niciodata motiv”. “Cand ai langa tine un barbat precum Zsolt, e normal sa fii mereu in alerta. Iar eu nu fac o exceptie”, declara Nicoleta cu putin timp in urma.

Dupa ce in 1999 a obtinut titlul de Miss Romania, Nicoletei i s-au deschis toate usile in show-biz. A pozat in Playboy, apoi a inceput o cariera in televiziune. De mai bine de doi ani, vedeta s-a reprofilat pe telenovele. Iubitul Nicoletei este un om de afaceri prosper, averea lui Zsolt fiind estimata la peste 50 de milioane de euro.

Nicoleta si Zsolt vor o nunta discreta

Desi nu au pus inca la punct locul si detaliile legate de casatorie, telenovelista este extrem de incantata de idee, surse neoficiale marturisind ca artista s-a confesat prietenelor apropiate, dezvaluindu-le ca a fost ceruta in casatorie si ca nunta, care este programata in vara anului viitor, va fi una discreta, cuplul nedorind o mediatizare excesiva a evenimentului.

Sursa: Click

Liliana Viţu este coordonator pe comunicare/program la Fundaţia Eurasia, Reprezentanţa din Moldova. La nici 30 de ani Liliana are o carieră de succes bazată pe studiile serioase făcute până acum şi pe ambiţia pe care o are. 

A absolvit Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării, are masterat în Studii Europene Moderne la Universitatea Metropolitană din Londra şi urmează să-şi susţină doctoratul în Comunicare politică. Încă din studenţie Liliana Viţu a activat în calitate de corespondent BBC în Moldova, după care a lucrat ca Ofiţer de presă şi relaţii publice în cadrul Ambasadei Britanice la Chişinau. LadyClub îţi prezintă o femeie puternică, care şi-a construit în scurt timp o carieră de succes. Află mai jos cât de importantă este cariera, dar şi familia pentru Liliana, dacă are timp pentru dragoste, cum vede situaţia femeilor din Moldova, dar şi multe alte lucruri.   Aveţi un CV destul de bogat, când aţi reuşit să faceţi atâtea studii şi să acumulaţi experienţă?
Liliana Viţu: Cred că a fi activă mi se trage din copilărie. Am cântat în corul „Lia-Ciocârlia”, din clasa a doua până în anul doi de facultate. Şapte ani am făcut pian şi cinci ani – lecţii de solfegiu. De asemenea, am mers la cercul de dans şi de croşetat, am avut şi alte activităţi. Aveam mai multe ocupaţii în acelaşi timp. Acum nu aş putea spune că există o zi sau o oră când am dat startul carierei mele, pentru că nu sunt sigură că pot vorbi despre o carieră. Pot spune că pun bazele sau am câteva realizări, dar nu aş vorbi despre ce am făcut până acum ca despre o carieră bine conturată.
Cum aţi ajuns să lucraţi la radio, Ambasada Marii Britanii, Fundaţia Eurasia?
Liliana Viţu: Fiind studentă la jurnalism am început să lucrez la postul de radio „Unda Liberă”, unde mă ocupam de rubrica „Zvonurile zilei”. M-am implicat şi am ajuns să fac şi animaţie. În anul doi de facultate am mers la şcoala BBC la Bucureşti şi după ce am revenit, mi-am dat seama că trebuie să fac jurnalism serios. Am lucrat la Radio d’Or jumătate de an, după care, fiind studentă în anul trei de facultate, am început să lucrez la radio BBC şi de atunci toate au mers de la sine. Dacă la început scriam un text în două-trei ore, uneori cu ajutorul colegilor, mai târziu făceam textul în 15 minute. A venit însă timpul când am simţit că nu mai sunt atât de provocată de scrierea relatărilor pentru un program care nu era dedicat Republicii Moldova. În general, nu am făcut niciodată ceva de ochii sau gura lumii şi părinţii mei pot să confirme acest lucru, pentru că am fost o rebelă în familie şi la liceu. Îmi doream să fac ceva mai mult în ce priveşte promovarea unor lucruri în care credeam şi, când la Ambasada Britanică s-a anunţat un concurs pentru postul de Ofiţer de presă mi-am zis: de ce nu? Am lucrat la ambasadă un an şi jumătate, timp în care am învăţat foarte multe lucruri. A fost o perioadă interesantă şi pentru că în acel moment Regatul Unit deţinea preşedinţia Uniunii Europene. M-am ocupat atunci şi de situaţia din jurul companiei „Teleradio-Moldova” şi alegerile parlamentare. Pe plan profesional mă tem cel mai mult de senzaţia de blazare. Din momentul în care îţi faci lucrul în mod automat înseamnă că rişti să-l faci prost. Aşa că atunci când am văzut anunţul pentru Fundaţia Eurasia, nu am mai stat pe gânduri. S-ar putea spune că vă plictisiţi repede?
Liliana Viţu: Chiar mi-am pus întrebarea dacă mă plictisesc sau ba. Totuşi nu cred că e vorba de plictis. Ar fi lipsă de respect dacă aş spune că mă plictiseam la BBC sau la ambasadă. Erau nişte activităţi pe care aş fi putut să le fac şi azi, numai că mi s-a părut că aş putea face ceva şi mai bine în altă parte. Credeam că aş putea ajuta mai mult la dezvoltarea, de exemplu a presei, prin lansarea unui program complex la Eurasia asupra căruia lucrez în prezent, decât dacă aş fi făcut în continuare relatări la BBC sau aş fi stat la ambasadă. Cred că este mai mult o chestie de căutare a unui sens mai profund, (ci nu a sensului pierdut).Aţi absolvit jurnalismul, aveţi master în studii europene moderne şi doctorat in comunicare politică. Cu ce vă ocupaţi totuşi?
Liliana Viţu: De fapt, sunt jurnalistă şi de formaţie, dar şi în spirit. Modul în care privesc, tratez, analizez lucrurile sunt dictate de experienţa mea de jurnalist. A pune întrebări, a căuta, a merge dincolo de ceea ce ţi se spune, vine din jurnalism. Masteratul a fost o experienţă de îmbogăţire şi sedimentare a cunoştinţelor. Mă bucur că am trecut prin această experienţă, pentru că am făcut parte din lumea academică anglo-saxonă, în care poţi să-ţi permiţi să iei o pauză pentru cercertări şi analize. În ce priveşte doctoratul sunt pe ultima sută de metri, urmează să-mi scriu teza pe tema discursului european mediatic şi politic.LadyClub: Puteţi afirma că aţi găsit jobul perfect?
Liliana Viţu: Nu aş putea spune acest lucru, pentru că nu sunt sigură încă de ceea ce aş vrea să fac pe un termen mai lung. Sunt încă la etapa căutărilor şi îmi pare normal acest lucru, deoarece cu cât mai mult te apropii de vârsta de 30 de ani,  închei o anumită etapă de dezvoltare personală şi profesională, ca ulterior să fii sigur de alegerea pe care ai făcut-o. Uneori îmi pare că bărbaţilor le este mai uşor să facă carieră decât femeilor. Pentru o femeie apare, de exemplu, întrebarea când faci primul copil? Maternitatea ar însemna cel puţin un an de pauză. Atunci vrei sau nu, vei fi scoasă din circuit, iată de ce spun că bărbaţilor le este mai simplu.

Care este cea mai mare realizare profesională?
Liliana Viţu: Îmi este greu să aleg, pentru că o experienţă a predeterminat-o pe alta sau o realizare a fost premisa pentru alta. Sper că munca mea de jurnalist la BBC a avut un anumit impact. Din păcate, frustrarea mea cea mai mare legată de jurnalismul moldovenesc este că nu are impactul pe care ar trebui să-l aibă în societate. Atunci când în alte ţări, în urma unei emisiuni de investigaţii, zboară miniştri aşa cum se întâmplă în Marea Britanie, aici ziariştii sunt cei o primesc în cap în urma investigaţiilor. Nu pot să zic că munca la ambasadă nu a fost o realizare. În principiu, sunt mulţumită de ce am făcut până acum. Cu siguranţă nu pot spune că am schimbat mersul lucrurilor în societate, mi-aş dori eu, dar cred că ar trebui să devin . Dar cred că faptul că încercJpreşedinte sau prim-ministru pentru a reuşi asta  să pedalez pe anumite valori europene sau să atrag atenţia opiniei publice asupra unor probleme îşi are rostul său.Aţi vrea să vă implicaţi în politică?
Liliana Viţu: Politica mă atrage, dar în condiţile de azi nu m-aş implica. Avem o mulţime de partide „one man show”, unele gravitând în jurul orgoliilor liderilor. Atât timp cât nu există în Moldova partide cu o solidă democraţie internă, nu cred că am ce face, pentru că libertatea ca demnitate şi valoare este primară pentru mine şi nu aş intra într-o construcţie în care ar trebui să fiu limitată sau să fac ceva împotriva principiilor mele. Care au fost cele mai dificile momente din carieră?
Liliana Viţu: Toate începuturile sunt dificile, trebuie doar să perseverezi şi să ai încredere în forţele tale. La BBC mi-a fost greu, pentru că anumite subiecte îmi erau străine. Îmi amintesc cum stăteam în week-end cu dicţionarul de politică şi de economie şi învăţam ce este inflaţie şi cum este determinată rata de schimb. La ambasadă, de asemenea, nu mi-a fost uşor, pentru că a trebuit să mă obişnuiesc cu unele aspecte ale birocraţiei mai puţin pe placul firii mele liberale. Mi-a fost greu şi la masterat. Aveam colegi din Marea Britanie, Germania şi alte ţări europene. Prietena mea bună din Germania, Eva, avea deja facultatea în studii europene şi un an de masterat în acest domeniu. M-am temut că nu o să fac faţă, însă trebuie să alegi: fie cazi şi te lamentezi, fie încerci să faci ceva şi mergi înainte. La un moment dat chiar mă apucase groaza când mi-am dat seama care sunt rigorile, ca mai târziu să iau la primul eseu cea mai mare notă din grupă. Atunci am înţeles că, de fapt, totul e posibil, dacă perseverezi, crezi în tine şi pui suflet în ceea ce faci. Ce aţi spune femeilor care vor o carieră reuşită?
Liliana Viţu: Mă simt un pic incomod în postura de a da sfaturi şi totuşi o să încerc. O primă recomandare ar fi să îţi stabileşti limitele în care vrei să excelezi. Este o reţetă care pentru mine a funcţionat şi sper că aşa va fi şi mai departe. Nu e rău să-ţi stabileşti limitele, pentru că tendinţa de până acum a femeilor noastre a fost să cuprindă necuprinsul, ceea ce este imposibil şi te face mai degrabă superficială, decât specialistă. Eu mi-am stabilit nişte limite, mi-am ales domeniile care mă interesează: afacerile europene, viaţa politică, mass-media.  Mă interesează şi multe alte lucruri cum ar fi: modul sănătos de viaţă, sănătatea reproductivă, muzica, dar nu le poţi face pe toate şi atunci îţi stabileşti priorităţile. A doua recomandare ar fi să accepţi că există cineva lângă tine care poate face ceva mai bine decât tine. Eu m-am bucurat că, în ce mă priveşte, există astfel de persoane. Concurenţa pentru mine a servit ca un stimul pentru a-mi face şi mai bine lucrul, m-a determinat să-mi găsesc nişa mea.
Pot fi prietene femeile puternice, nu există invidie?
Liliana Viţu: Am multe prietene, care au succes, deţin funcţii importante, au realizat ceva. Atunci când oamenii sunt culţi nu poate să existe invidie. Acest lucru apare între femeile care nu sunt sigure pe ele şi pentru care e mai uşor să fie ranchiunoase şi să vorbească de rău pe altele, decât să se ridice la nivelul celora pe care le invidiază. Nu mi-am pus problema să mă ridic la nivelul unora sau altora, pentru că sunt conştientă de nivelul pe care îl au ele în ceea ce fac, mă bucur că sunt acolo şi prefer să ajung la un nivel în domeniul meu. Solidaritatea între femei există în funcţie de ce preţ punem pe ea. Eu pun un preţ mare şi atunci am prietenii solide cu femei deştepte, de succes.Bărbaţi prieteni aveţi? 
Liliana Viţu: Sigur că da. Am doi mentori care sunt bărbaţi, unul se află la Chişinău, celălalt la Londra. Mă împac foarte bine cu ei, chiar pot să discut şi chestii private, pentru că  îi respect foarte mult şi sunt cine sunt şi datorită lor.Ce credeti că este mai important: să reuşeşti în carieră sau să ai o familie fericită?

Liliana Viţu: Cred că împortant este să le ai pe ambele. Nu fac parte din curentul celor care antagonizează. Printre prietenele mele sunt femei care au succes în ambele aspecteş prin urmare, nu este ceva de domeniul fantasmelor. Contează foarte mult ce partener îţi alegi. Dacă este unul cu mintea închisă, e clar că o să ai probleme din partea lui în încercările tale de a face carieră. Dacă îţi alegi un partener care e pe aceeaşi lungime de undă cu tine, atunci lucrurile se rezolvă. Sunt mai multe posibilităţi ca să reuşeşti pe ambele planuri; fie te ajută părinţiii, fie menajera, fie stă el cu copilul, după care stai tu. Atmosfera în familie depinde de  femeie, dar cred că în aceeaşi măsură şi de bărbat. Contează ce fel de mediu vrei să creezi şi cum îţi vezi căsnicia.

Aţi sacrificat ceva pentru carieră? Aveţi regrete din acest punct de vedere?
Liliana Viţu: Încerc să nu am regrete, chiar şi atunci când greşesc. O lecţie pe care am primit-o de la un mentor de al meu este că a greşi o dată este uman, să faci aceeaşi greşeală de două ori este prostie. Am grijă acum să nu fac aceeaşi greşeală de două ori, dar nici nu stau să mă lamentez în regrete, pentru că nu văd rostul să te gândeşti la ceea ce a fost sau putea să fie. Ţi-ai făcut nişte concluzii, ţi-ai dat seama că altădată merită să apreciezi mai mult altceva, ori profesia, ori viaţa personală. Până la urmă fiecare vârstă îşi are priorităţile sale. La 20 de ani mă gândeam mai mult la aspectul profesional, acum simt că preocupările pentru a-mi găsi un partener potrivit, pentru a-mi crea condiţii bune pentru o eventuală familie, se ridică pe scara priorităţilor şi cred că e normal. Nu pot să spun că înainte am sacrificat ceva, pentru că atunci aveam alte priorităţi.  Vă doriţi copii?
Liliana Viţu: Sigur că da. Trei mi-aş dori să am, dar nu pentru faptul că o să dea statul o JîndemnizaţieSunteţi îndrăgostită?
Liliana Viţu: Da. Sunt îndrăgostită, dar mai multe paranteze nu deschid acum.LadyClub: Aveţi timp pentru relaţia asta?
Liliana Viţu: Îmi fac rost de timp, pentru că atunci când îţi doreşti ceva cu adevărat, faci ca totul să fie posibil.LadyClub: Ce credeţi despre femeile din  R. Moldova?
Liliana Viţu: În continuare cred că trăim într-o societate patriarhală. Faptul că „Monoloagele vaginului” devin nişte monoloage foarte intime, arată în ce stadiu de dezvoltare suntem. Atunci când nu poţi discuta despre subiecte care demult numai sunt tabu în alte părţi, cred că arată foarte clar că femeia este încă ţinută „la locul ei”. În spaţiul public cred că ne merge mult mai bine decât înainte. Nu ne mai miră faptul că avem femei-miniştri, ambasadoare, altceva este că, din punct de vedere al calităţii, se putea şi mai bine. Deseori în politică femeile au fost promovate mai mult ca să calmeze spiritele şi vă dau exemplul doamnei E. Ostapciuc. Respectiva doamnă sub nici o formă, într-un stat normal,  nu ar fi trebuit să ajungă speaker, pentru că nu are capacităţi, experienţă, conduită de lider. Cu toate acestea, ea a ajuns în acest post. Explicaţia  mea este că dânsa a ajuns acolo pentru că, dacă era pusă altă persoană în acea funcţie, se crea un alt pol de putere în Partidul Comuniştilor, pe care preşedintele Voronin nu şi l-a dorit. Femeile noastre ajung în funcţii publice nu pentru că îşi doresc şi merită acest lucru, dar pentru că sunt folosite de unii bărbaţi în anumite scopuri. Cu siguranţă avem femei care pot ajunge sus prin forţele proprii şi după merite. Din păcate există domenii în care femeile prevalează cum ar fi: educaţia, medicina, jurnalismul. Acest fapt tot nu este bun, poate e cazul să vină aici mai mulţi bărbaţi, să nu feminizăm nişte sfere din viaţa publică. Echilibrul se impune în orice.Dacă ar fi să ales alt drum în viaţă, care ar fi fost acela?
Liliana Viţu: Cred că făceam patinaj artistic. Am făcut gimnastică în copilărie, dar patinajul artistic este o chestie după care îmi plânge sufletul. Am întrebat-o pe mama de mai multe ori de ce nu m-a trimis la o şcoală de patinaj, pentru că atunci erau aceste posibilităţi.Cum arată o zi din viaţa dvs?
Liliana Viţu: . Urmează 15 minute în

JÎncepe cu o înjurătură atunci când sună alarma care încerc să mă trezesc, iar alarma mai sună de vreo două ori. După care, mici certuri rutinare cu sora mea. Sunt o fire de noapte, iar trezitul dimineaţă este o mare crimă. După ce ajung la serviciu numaidecât citesc poşta, deci sunt dependentă absolut total de internet, văd ultimile ştiri, ziarele. Cel mai bine lucrez după amiază până seara pe la şapte, opt. Am o viaţă socială foarte activă, dar găsesc o seară pe săptămână şi pentru pusul hainelor la maşina de spălat.Unde vă vedeţi peste 10 ani ?
Liliana Viţu: Fie la Londra, fie aici. În acest timp mă văd cu măcar doi din cei trei copii, dacă nu chiar cu toţi.LadyClub: …şi făcând ce?
Liliana Viţu: Asta chiar nu pot să spun. M-aş ocupa cu ceva ce ţine de Europa de Est, nu ştiu încă sub ce formă. Dacă rămân aici cred că tot ce voi face va fi legat de integrarea europeană.Recent preşedintele Voronin a făcut nişte declaraţii dure la adresa presei, făcând referire la victoria unui ziar la CEDO. Cum comentaţi?
Liliana Viţu: În declaraţia preşedintelui Voronin mă deranjează două lucruri. Primul este atacul asupra jurnalistelor, un atac verbal care pentru mine este o formă de violenţă. Atacând jurnalistele, vrei nu vrei ataci toate femeile adică jumătate din populaţia ţării. Al doilea lucru care mă deranjează este atacul asupra unui ziar care fie îţi place sau nu, câştigă la CEDO, deci are un vot de încredere din partea unei instituţii europene. Mă întreb unde vrea să ajungă Voronin? Probabil acolo unde presa nu este respectată, ci există doar ziare care favorizează puterea. Astfel de declaraţii ne arată nivelul de inteligenţă al preşedintelui, lipsa unei viziuni strategice, pentru că dacă ar exista o astfel de viziune nu ar ataca în acest fel presa. Este clar încotro se îndreaptă preşedintele.Când vedeţi integrarea europeană a R. Moldova?
Liliana Viţu: Când vom avea alţi lideri politici, iar partidele vor fi de altă structură, nu de buzunar, de familie, sau SRL-uri în care se vând locurile pe listă, când vom avea o presă cât de cât dezvoltată, deci nu mai devreme de 20 de ani.Un mesaj de final pentru cititoarele noastre.
Liliana Viţu: Femeia este tratată în modul în care îşi permite. Îndemnul meu ar fi ca femeile să decidă în ce mod vor să fie tratate şi unde îşi văd locul lor în societate. 

 Liliana Viţu este coordonator pe comunicare/program la Fundaţia Eurasia, Reprezentanţa din Moldova. La nici 30 de ani Liliana are o carieră de succes bazată pe studiile serioase făcute până acum şi pe ambiţia pe care o are.A absolvit Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării, are masterat în Studii Europene Moderne la Universitatea Metropolitană din Londra şi urmează să-şi susţină doctoratul în Comunicare politică. Încă din studenţie Liliana Viţu a activat în calitate de corespondent BBC în Moldova, după care a lucrat ca Ofiţer de presă şi relaţii publice în cadrul Ambasadei Britanice la Chişinau. LadyClub îţi prezintă o femeie puternică, care şi-a construit în scurt timp o carieră de succes. Află mai jos cât de importantă este cariera, dar şi familia pentru Liliana, dacă are timp pentru dragoste, cum vede situaţia femeilor din Moldova, dar şi multe alte lucruri.Aveţi un CV destul de bogat, când aţi reuşit să faceţi atâtea studii şi să acumulaţi experienţă?
Liliana Viţu: Cred că a fi activă mi se trage din copilărie. Am cântat în corul „Lia-Ciocârlia”, din clasa a doua până în anul doi de facultate. Şapte ani am făcut pian şi cinci ani – lecţii de solfegiu. De asemenea, am mers la cercul de dans şi de croşetat, am avut şi alte activităţi. Aveam mai multe ocupaţii în acelaşi timp. Acum nu aş putea spune că există o zi sau o oră când am dat startul carierei mele, pentru că nu sunt sigură că pot vorbi despre o carieră. Pot spune că pun bazele sau am câteva realizări, dar nu aş vorbi despre ce am făcut până acum ca despre o carieră bine conturată.Cum aţi ajuns să lucraţi la radio, Ambasada Marii Britanii, Fundaţia Eurasia?
Liliana Viţu: Fiind studentă la jurnalism am început să lucrez la postul de radio „Unda Liberă”, unde mă ocupam de rubrica „Zvonurile zilei”. M-am implicat şi am ajuns să fac şi animaţie. În anul doi de facultate am mers la şcoala BBC la Bucureşti şi după ce am revenit, mi-am dat seama că trebuie să fac jurnalism serios. Am lucrat la Radio d’Or jumătate de an, după care, fiind studentă în anul trei de facultate, am început să lucrez la radio BBC şi de atunci toate au mers de la sine. Dacă la început scriam un text în două-trei ore, uneori cu ajutorul colegilor, mai târziu făceam textul în 15 minute. A venit însă timpul când am simţit că nu mai sunt atât de provocată de scrierea relatărilor pentru un program care nu era dedicat Republicii Moldova. În general, nu am făcut niciodată ceva de ochii sau gura lumii şi părinţii mei pot să confirme acest lucru, pentru că am fost o rebelă în familie şi la liceu. Îmi doream să fac ceva mai mult în ce priveşte promovarea unor lucruri în care credeam şi, când la Ambasada Britanică s-a anunţat un concurs pentru postul de Ofiţer de presă mi-am zis: de ce nu? Am lucrat la ambasadă un an şi jumătate, timp în care am învăţat foarte multe lucruri. A fost o perioadă interesantă şi pentru că în acel moment Regatul Unit deţinea preşedinţia Uniunii Europene. M-am ocupat atunci şi de situaţia din jurul companiei „Teleradio-Moldova” şi alegerile parlamentare. Pe plan profesional mă tem cel mai mult de senzaţia de blazare. Din momentul în care îţi faci lucrul în mod automat înseamnă că rişti să-l faci prost. Aşa că atunci când am văzut anunţul pentru Fundaţia Eurasia, nu am mai stat pe gânduri.

S-ar putea spune că vă plictisiţi repede?
Liliana Viţu: Chiar mi-am pus întrebarea dacă mă plictisesc sau ba. Totuşi nu cred că e vorba de plictis. Ar fi lipsă de respect dacă aş spune că mă plictiseam la BBC sau la ambasadă. Erau nişte activităţi pe care aş fi putut să le fac şi azi, numai că mi s-a părut că aş putea face ceva şi mai bine în altă parte. Credeam că aş putea ajuta mai mult la dezvoltarea, de exemplu a presei, prin lansarea unui program complex la Eurasia asupra căruia lucrez în prezent, decât dacă aş fi făcut în continuare relatări la BBC sau aş fi stat la ambasadă. Cred că este mai mult o chestie de căutare a unui sens mai profund, (ci nu a sensului pierdut).

Aţi absolvit jurnalismul, aveţi master în studii europene moderne şi doctorat in comunicare politică. Cu ce vă ocupaţi totuşi?
Liliana Viţu: De fapt, sunt jurnalistă şi de formaţie, dar şi în spirit. Modul în care privesc, tratez, analizez lucrurile sunt dictate de experienţa mea de jurnalist. A pune întrebări, a căuta, a merge dincolo de ceea ce ţi se spune, vine din jurnalism. Masteratul a fost o experienţă de îmbogăţire şi sedimentare a cunoştinţelor. Mă bucur că am trecut prin această experienţă, pentru că am făcut parte din lumea academică anglo-saxonă, în care poţi să-ţi permiţi să iei o pauză pentru cercertări şi analize. În ce priveşte doctoratul sunt pe ultima sută de metri, urmează să-mi scriu teza pe tema discursului european mediatic şi politic.

LadyClub: Puteţi afirma că aţi găsit jobul perfect?
Liliana Viţu: Nu aş putea spune acest lucru, pentru că nu sunt sigură încă de ceea ce aş vrea să fac pe un termen mai lung. Sunt încă la etapa căutărilor şi îmi pare normal acest lucru, deoarece cu cât mai mult te apropii de vârsta de 30 de ani, închei o anumită etapă de dezvoltare personală şi profesională, ca ulterior să fii sigur de alegerea pe care ai făcut-o. Uneori îmi pare că bărbaţilor le este mai uşor să facă carieră decât femeilor. Pentru o femeie apare, de exemplu, întrebarea când faci primul copil? Maternitatea ar însemna cel puţin un an de pauză. Atunci vrei sau nu, vei fi scoasă din circuit, iată de ce spun că bărbaţilor le este mai simplu.

Care este cea mai mare realizare profesională?
Liliana Viţu: Îmi este greu să aleg, pentru că o experienţă a predeterminat-o pe alta sau o realizare a fost premisa pentru alta. Sper că munca mea de jurnalist la BBC a avut un anumit impact. Din păcate, frustrarea mea cea mai mare legată de jurnalismul moldovenesc este că nu are impactul pe care ar trebui să-l aibă în societate. Atunci când în alte ţări, în urma unei emisiuni de investigaţii, zboară miniştri aşa cum se întâmplă în Marea Britanie, aici ziariştii sunt cei o primesc în cap în urma investigaţiilor. Nu pot să zic că munca la ambasadă nu a fost o realizare. În principiu, sunt mulţumită de ce am făcut până acum. Cu siguranţă nu pot spune că am schimbat mersul lucrurilor în societate, mi-aş dori eu, dar cred că ar trebui să devin . Dar cred că faptul că încercpreşedinte sau prim-ministru pentru a reuşi asta să pedalez pe anumite valori europene sau să atrag atenţia opiniei publice asupra unor probleme îşi are rostul său.

Aţi vrea să vă implicaţi în politică?
Liliana Viţu: Politica mă atrage, dar în condiţile de azi nu m-aş implica. Avem o mulţime de partide „one man show”, unele gravitând în jurul orgoliilor liderilor. Atât timp cât nu există în Moldova partide cu o solidă democraţie internă, nu cred că am ce face, pentru că libertatea ca demnitate şi valoare este primară pentru mine şi nu aş intra într-o construcţie în care ar trebui să fiu limitată sau să fac ceva împotriva principiilor mele.

Care au fost cele mai dificile momente din carieră?
Liliana Viţu: Toate începuturile sunt dificile, trebuie doar să perseverezi şi să ai încredere în forţele tale. La BBC mi-a fost greu, pentru că anumite subiecte îmi erau străine. Îmi amintesc cum stăteam în week-end cu dicţionarul de politică şi de economie şi învăţam ce este inflaţie şi cum este determinată rata de schimb. La ambasadă, de asemenea, nu mi-a fost uşor, pentru că a trebuit să mă obişnuiesc cu unele aspecte ale birocraţiei mai puţin pe placul firii mele liberale. Mi-a fost greu şi la masterat. Aveam colegi din Marea Britanie, Germania şi alte ţări europene. Prietena mea bună din Germania, Eva, avea deja facultatea în studii europene şi un an de masterat în acest domeniu. M-am temut că nu o să fac faţă, însă trebuie să alegi: fie cazi şi te lamentezi, fie încerci să faci ceva şi mergi înainte. La un moment dat chiar mă apucase groaza când mi-am dat seama care sunt rigorile, ca mai târziu să iau la primul eseu cea mai mare notă din grupă. Atunci am înţeles că, de fapt, totul e posibil, dacă perseverezi, crezi în tine şi pui suflet în ceea ce faci.

Ce aţi spune femeilor care vor o carieră reuşită?
Liliana Viţu: Mă simt un pic incomod în postura de a da sfaturi şi totuşi o să încerc. O primă recomandare ar fi să îţi stabileşti limitele în care vrei să excelezi. Este o reţetă care pentru mine a funcţionat şi sper că aşa va fi şi mai departe. Nu e rău să-ţi stabileşti limitele, pentru că tendinţa de până acum a femeilor noastre a fost să cuprindă necuprinsul, ceea ce este imposibil şi te face mai degrabă superficială, decât specialistă. Eu mi-am stabilit nişte limite, mi-am ales domeniile care mă interesează: afacerile europene, viaţa politică, mass-media. Mă interesează şi multe alte lucruri cum ar fi: modul sănătos de viaţă, sănătatea reproductivă, muzica, dar nu le poţi face pe toate şi atunci îţi stabileşti priorităţile. A doua recomandare ar fi să accepţi că există cineva lângă tine care poate face ceva mai bine decât tine. Eu m-am bucurat că, în ce mă priveşte, există astfel de persoane. Concurenţa pentru mine a servit ca un stimul pentru a-mi face şi mai bine lucrul, m-a determinat să-mi găsesc nişa mea.
Pot fi prietene femeile puternice, nu există invidie?
Liliana Viţu: Am multe prietene, care au succes, deţin funcţii importante, au realizat ceva. Atunci când oamenii sunt culţi nu poate să existe invidie. Acest lucru apare între femeile care nu sunt sigure pe ele şi pentru care e mai uşor să fie ranchiunoase şi să vorbească de rău pe altele, decât să se ridice la nivelul celora pe care le invidiază. Nu mi-am pus problema să mă ridic la nivelul unora sau altora, pentru că sunt conştientă de nivelul pe care îl au ele în ceea ce fac, mă bucur că sunt acolo şi prefer să ajung la un nivel în domeniul meu. Solidaritatea între femei există în funcţie de ce preţ punem pe ea. Eu pun un preţ mare şi atunci am prietenii solide cu femei deştepte, de succes.

Bărbaţi prieteni aveţi?
Liliana Viţu: Sigur că da. Am doi mentori care sunt bărbaţi, unul se află la Chişinău, celălalt la Londra. Mă împac foarte bine cu ei, chiar pot să discut şi chestii private, pentru că îi respect foarte mult şi sunt cine sunt şi datorită lor.

Ce credeti că este mai important: să reuşeşti în carieră sau să ai o familie fericită?
Liliana Viţu: Cred că împortant este să le ai pe ambele. Nu fac parte din curentul celor care antagonizează. Printre prietenele mele sunt femei care au succes în ambele aspecteş prin urmare, nu este ceva de domeniul fantasmelor. Contează foarte mult ce partener îţi alegi. Dacă este unul cu mintea închisă, e clar că o să ai probleme din partea lui în încercările tale de a face carieră. Dacă îţi alegi un partener care e pe aceeaşi lungime de undă cu tine, atunci lucrurile se rezolvă. Sunt mai multe posibilităţi ca să reuşeşti pe ambele planuri; fie te ajută părinţiii, fie menajera, fie stă el cu copilul, după care stai tu. Atmosfera în familie depinde de femeie, dar cred că în aceeaşi măsură şi de bărbat. Contează ce fel de mediu vrei să creezi şi cum îţi vezi căsnicia.

Aţi sacrificat ceva pentru carieră? Aveţi regrete din acest punct de vedere?
Liliana Viţu: Încerc să nu am regrete, chiar şi atunci când greşesc. O lecţie pe care am primit-o de la un mentor de al meu este că a greşi o dată este uman, să faci aceeaşi greşeală de două ori este prostie. Am grijă acum să nu fac aceeaşi greşeală de două ori, dar nici nu stau să mă lamentez în regrete, pentru că nu văd rostul să te gândeşti la ceea ce a fost sau putea să fie. Ţi-ai făcut nişte concluzii, ţi-ai dat seama că altădată merită să apreciezi mai mult altceva, ori profesia, ori viaţa personală. Până la urmă fiecare vârstă îşi are priorităţile sale. La 20 de ani mă gândeam mai mult la aspectul profesional, acum simt că preocupările pentru a-mi găsi un partener potrivit, pentru a-mi crea condiţii bune pentru o eventuală familie, se ridică pe scara priorităţilor şi cred că e normal. Nu pot să spun că înainte am sacrificat ceva, pentru că atunci aveam alte priorităţi.

Vă doriţi copii?
Liliana Viţu: Sigur că da. Trei mi-aş dori să am, dar nu pentru faptul că o să dea statul o îndemnizaţie

Sunteţi îndrăgostită?
Liliana Viţu: Da. Sunt îndrăgostită, dar mai multe paranteze nu deschid acum.

LadyClub: Aveţi timp pentru relaţia asta?
Liliana Viţu: Îmi fac rost de timp, pentru că atunci când îţi doreşti ceva cu adevărat, faci ca totul să fie posibil.

LadyClub: Ce credeţi despre femeile din R. Moldova?
Liliana Viţu: În continuare cred că trăim într-o societate patriarhală. Faptul că „Monoloagele vaginului” devin nişte monoloage foarte intime, arată în ce stadiu de dezvoltare suntem. Atunci când nu poţi discuta despre subiecte care demult numai sunt tabu în alte părţi, cred că arată foarte clar că femeia este încă ţinută „la locul ei”. În spaţiul public cred că ne merge mult mai bine decât înainte. Nu ne mai miră faptul că avem femei-miniştri, ambasadoare, altceva este că, din punct de vedere al calităţii, se putea şi mai bine. Deseori în politică femeile au fost promovate mai mult ca să calmeze spiritele şi vă dau exemplul doamnei E. Ostapciuc. Respectiva doamnă sub nici o formă, într-un stat normal, nu ar fi trebuit să ajungă speaker, pentru că nu are capacităţi, experienţă, conduită de lider. Cu toate acestea, ea a ajuns în acest post. Explicaţia mea este că dânsa a ajuns acolo pentru că, dacă era pusă altă persoană în acea funcţie, se crea un alt pol de putere în Partidul Comuniştilor, pe care preşedintele Voronin nu şi l-a dorit. Femeile noastre ajung în funcţii publice nu pentru că îşi doresc şi merită acest lucru, dar pentru că sunt folosite de unii bărbaţi în anumite scopuri. Cu siguranţă avem femei care pot ajunge sus prin forţele proprii şi după merite. Din păcate există domenii în care femeile prevalează cum ar fi: educaţia, medicina, jurnalismul. Acest fapt tot nu este bun, poate e cazul să vină aici mai mulţi bărbaţi, să nu feminizăm nişte sfere din viaţa publică. Echilibrul se impune în orice.

Dacă ar fi să ales alt drum în viaţă, care ar fi fost acela?
Liliana Viţu: Cred că făceam patinaj artistic. Am făcut gimnastică în copilărie, dar patinajul artistic este o chestie după care îmi plânge sufletul. Am întrebat-o pe mama de mai multe ori de ce nu m-a trimis la o şcoală de patinaj, pentru că atunci erau aceste posibilităţi.

Cum arată o zi din viaţa dvs?
Liliana Viţu: . Urmează 15 minute înÎncepe cu o înjurătură atunci când sună alarma care încerc să mă trezesc, iar alarma mai sună de vreo două ori. După care, mici certuri rutinare cu sora mea. Sunt o fire de noapte, iar trezitul dimineaţă este o mare crimă. După ce ajung la serviciu numaidecât citesc poşta, deci sunt dependentă absolut total de internet, văd ultimile ştiri, ziarele. Cel mai bine lucrez după amiază până seara pe la şapte, opt. Am o viaţă socială foarte activă, dar găsesc o seară pe săptămână şi pentru pusul hainelor la maşina de spălat.

Unde vă vedeţi peste 10 ani ?
Liliana Viţu: Fie la Londra, fie aici. În acest timp mă văd cu măcar doi din cei trei copii, dacă nu chiar cu toţi.

LadyClub: …şi făcând ce?
Liliana Viţu: Asta chiar nu pot să spun. M-aş ocupa cu ceva ce ţine de Europa de Est, nu ştiu încă sub ce formă. Dacă rămân aici cred că tot ce voi face va fi legat de integrarea europeană.

Recent preşedintele Voronin a făcut nişte declaraţii dure la adresa presei, făcând referire la victoria unui ziar la CEDO. Cum comentaţi?
Liliana Viţu: În declaraţia preşedintelui Voronin mă deranjează două lucruri. Primul este atacul asupra jurnalistelor, un atac verbal care pentru mine este o formă de violenţă. Atacând jurnalistele, vrei nu vrei ataci toate femeile adică jumătate din populaţia ţării. Al doilea lucru care mă deranjează este atacul asupra unui ziar care fie îţi place sau nu, câştigă la CEDO, deci are un vot de încredere din partea unei instituţii europene. Mă întreb unde vrea să ajungă Voronin? Probabil acolo unde presa nu este respectată, ci există doar ziare care favorizează puterea. Astfel de declaraţii ne arată nivelul de inteligenţă al preşedintelui, lipsa unei viziuni strategice, pentru că dacă ar exista o astfel de viziune nu ar ataca în acest fel presa. Este clar încotro se îndreaptă preşedintele.

Când vedeţi integrarea europeană a R. Moldova?
Liliana Viţu: Când vom avea alţi lideri politici, iar partidele vor fi de altă structură, nu de buzunar, de familie, sau SRL-uri în care se vând locurile pe listă, când vom avea o presă cât de cât dezvoltată, deci nu mai devreme de 20 de ani.

Un mesaj de final pentru cititoarele noastre.
Liliana Viţu: Femeia este tratată în modul în care îşi permite. Îndemnul meu ar fi ca femeile să decidă în ce mod vor să fie tratate şi unde îşi văd locul lor în societate.

Arina Roşca

Pe cât de banal, pe atât de frumos… Chişinăul. Întotdeauna găsim pete pe soare, având intenţia să căutăm defectele cu lupa. Ne este mai uşor să criticăm, decât să facem ceva pentru schimbarea situaţiei, să certăm decât să educăm, să urâm decât să iubim… Bat aceleaşi căi de rutină pe străzile oraşului Chişinău aproape maşinal, fără a pătrunde în esenţa lucrurilor pe care privirea mea le cuprinde din mers, şi pe care le ating picioarele mele. Cred că oraşul ăsta l-ar vedea mult mai frumos fiecare dintre noi, dacă am pune sub lupă clipele.

Sunt banalităţi aparent stranii şi inutile. Pe cât de inutile, paradoxal, pe atât de indispensabile, pentru doza de fericire de care ai nevoie ca să nu uiţi că trăieşti. Mă refer la fericirea de a sesiza frumuseţea în toate lucrurile pe care nu le vezi, chiar dacă le priveşti.
Te miri şi devii suspicios când auzi străinii, turiştii, ce-i drept – puţini la număr, zicând că oraşul Chişinău este superb, cald, cu oameni ospitalieri şi cumsecade. Prima impresie pe care ţi-o creează aceştia este superficialitatea şi politeţea falsă. Ţi se pare ciudat că stai în acest oraş de o viaţă, dar imaginea lui este departe de viziunea străinilor. Lucrurile şi persoanele pe care le vedem zi de zi devin o obişnuinţă, oricât de frumoase şi impresionante ar fi acestea. Faptul de a te ciocni în permanenţă de aceste lucruri devine o banalitate, care estompează simţul frumuseţii.

Dacă încerci să faci un exerciţiu spiritual, imaginându-ţi că eşti un tânăr gen Bacovia, devii bolnav de jungla clar-obscură a oraşului; te supără aglomeraţia şi gălăgia de pe bulevarde, din troleibuze, lifturile defecte, vecinii care urlă în gura mare şi se bat la miezul nopţii, lătratul câinilor vagabonzi sub ferestre, alarmele maşinilor, care te trezesc din somn, caloriferele reci din apartament şi fulgii trişti dincolo de geam…, dar ele te fac să trăieşti, să te manifeşti. Mizeria te inspiră să creşti şi să dai roade.
Pe de altă parte, nu vrei să renunţi la viaţă din cauza acestor neplăceri, pentru că în jurul tău există lucruri mai importante, care îţi hrănesc sufletul şi te „încălzesc”: speranţa în ziua de mâine, iubirea, prietenia şi… o cană cu lapte şi un pic de miere, sub o pătură cu gândurile tale.

Iubesc Chişinăul pentru că nu l-am iubit niciodată

A iubi este mai greu, decât a urî. Ceea ce este mai complicat este mai interesant. Interesant este… captivant. În fine, ecuaţia la care vreau să ajung ascunde, cu siguranţă, o singură necunoscută – iubirea. Aş fi putut, pur şi simplu, să afişez întrebarea de ce iubesc Chişinăul, care ar putea da toată teoria mea peste cap, ea părându-ţi atât de banală. Ar fi absurd să spun că iubesc Chişinăul pentru că are politicieni falşi, de altfel, un lucru firesc pentru toate oraşele, pentru că are vânzători a căror amabilitate încă nu s-a născut, pentru că nu găseşti cartea preferată în librării şi biblioteci, că în librării şi pe băncile şcolii apare peste noapte o istorie (dez)integrată şi un dicţionar fantomă, pentru că bezna de pe unele străzi te înfioară şi gândurile te duc în… Evul Mediu, pentru că asfaltul străzilor are găuri, pentru că în troleibuz te calcă lumea pe picioare fără a-şi cere scuze, că rişti să ajungi în rai dacă traversezi strada regulamentar pe zebră…
Şi totuşi… iubesc Chişinăul pentru că nu l-am iubit niciodată. Am început să-l iubesc cu adevărat abia acum, întărind aceste idei, altădată răzleţe, pe această pagină. Fără să vreau m-am ciocnit de principiul autosugestiei pe care scriitorul român Camil Petrescu îl exemplifică în romanul său „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, ideea sa fiind că iubirea este o autosugestie.
„Autosugestia” asta face ravagii în interiorul meu atunci când fiecare week-end devine un motiv de satisfacţie, când aud claxoane de alai în faţa guvernului, care a interzis afişarea fericirii în public a tinerilor care se căsătoresc, când grădinile publice se transformă în adevărate saloane de şedinţe foto pentru miresele care se ascund după copaci şi îşi trag mirii de cravată, aceştia fiind nevoiţi să joace rolul cavalerului, căzându-le în genunchi.

O junglă în care înveţi să fii puternic

Este un oraş mic, ca şi noi, oamenii, dar plin de istorii, intersecţii şi speranţe în viitor. Este un oraş plin de controverse. Ele te determină să fii tu însuţi, îţi oferă şansa de a alege şi te face să înţelegi câtă voinţă ai în luarea unei decizii.
Asist la o piesă de teatru în care rolurile principale le revin comuniştilor europenizaţi şi democraţilor nedemocraţi. Când mă plictisesc, ies în oraş şi mă uit la panourile de pe stradă, care debordează şi ele de controverse. Unele statice, altele mai incitante, cu femei frumoase, cu picioare lungi, cu „urechiuşe” de care nu-mi mai este poftă. Mi-ar plăcea mai mult să mă uit la panouri dacă aş căuta cu lupa în ele agramatismele pe care majoritatea acestora le conţine. Politicienii însă sunt preocupaţi de moralitatea acestor panouri… neştiind, în fond, care este etalonul moralităţii.

Când mă plictisesc şi de panouri, mă duc în parc, unde copiii se joacă şi gânguresc vorbind în limba porumbeilor care cerşesc firimituri de biscuiţi, unde îndrăgostiţii îşi scriu mesaje de dragoste pe bănci şi copaci.
Aceste „banalităţi” aparent inutile te opresc din drumul tău aproape maşinal de rutină, pentru câteva clipe, în care încape istoria frunzelor pe care le calci în fiecare zi fără să le observi. Pătrunzi în istoria acestor frunze, în istoria feţelor surâzânde întâlnite pe stradă. Dacă ţi s-a întâmplat şi ţie, măcar vreodată, să te opreşti în faţa acestor „nimicuri” şi să paşti… fluturi şi raze de soare pe o bancă, în ciuda faptului că aveai multă treabă la şcoală sau serviciu, în ciuda faptului că la birou te aşteptau vrafuri de hârtii, acasă – nişte ochi dornici de explicaţii, înseamnă că ai iubit în acel moment Chişinăul. Mai încearcă o dată, pentru că acest oraş este o junglă în care înveţi să fii puternic.

22 Noiembrie 2007, 14:56

Foto: eco.md

O nouă iniţiativă „genială” circulă prin coridoarele puterii. E vorba despre crearea pe baza celor două CET-uri din capitală şi a întreprinderii de furnizare a energiei termice – Termocom, a unei megacompanii energetice. Argumentul invocat de autorii ideii este că astfel ar putea fi reduse cheltuielile şi ar creşte eficienţa activităţii acestor întreprinderi. Totodată, o astfel de companie va fi mai atractivă pentru investiţii. De fapt, există mai multe variante, inclusiv preluarea de către un CET a controlului asupra Termocom, care are datorii de 1,8 mlrd. lei sau o altă variantă, precum cea de divizare a Termocom în câteva întreprinderi de cartier.

Termocom are 270 de creditori şi toţi îşi vor cere cota-parte

Galina Parsian, directorul Direcţiei termoenergetică din cadrul Ministerului Industriei şi Infrastructurii, ne-a declarat că o asemenea idee circulă de mai demult, doar că sunt puţine şanse de realizare.
În opinia Galinei Parsian, o piedică în calea acestui proiect o constituie faptul că Termocom continuă să se afle în procedură de faliment. „Termocom are 270 de creditori şi toţi îşi vor cere cota-parte. În aceste condiţii, preluarea sau divizarea Termocom-ului nu-i tocmai o treabă uşoară. Or, va trebui să le satisfaci cererile tuturor creditorilor”, ne-a declarat Parsian.

Vladimir Babici, director tehnic al Termocom, ne-a spus că nu ştie nimic despre un asemenea proiect şi consideră că acesta nu are sorţi de izbândă până nu sunt finalizate toate procedurile de judecată în privinţa falimentului. Potrivit lui Babici, principalii creditori ai Termocom sunt CET-1 şi CET-2, unde statul deţine majoritatea acţiunilor. Altfel spus, CET-urile ar fi primii în lista pretendenţilor la activele Termocom. Totodată, printre principalii creditori se numără Union Fenosa, Moldovagaz şi Apă-Canal din Chişinău.

Amintim că prin hotărârea Judecătoriei Economice a Republicii Moldova nr. A-4 CF din 29.11.2001, societatea Termocom a fost declarată insolvabilă, fiind necesară procedura de reorganizare, iar activitatea acesteia este administrată de Consiliul Creditorilor, care a fost lichidat recent.

Mai este o problemă. Acţionar majoritar la Termocom este Consiliul municipal Chişinău, care, deşi deţine oficial 71% din acţiuni, acum nu poate interveni în managementul întreprinderii şi este nevoit doar să aloce sume de sute de milioane de lei pentru a subvenţiona furnizarea agentului termic. În acelaşi timp, în perioada 2001-2006, Termocom a înregistrat pierderi neacoperite în mărime totală de 1,3 mlrd. lei (dintre care în anul 2003 – 128,7 mil. lei, anul 2004 – 140,3 mil. lei, anul 2005 – 115,6 mil lei, anul 2006-146,1 mil. lei) se spune într-un raport privind rezultatele monitoringului situaţiei economico-financiare a întreprinderilor municipale şi societăţilor pe acţiuni în al căror capital social Consiliul municipal Chişinău deţine cote-părţi, la situaţia din 1 ianuarie 2007.

Război pentru controlul asupra a zeci de hectare de terenuri adiacente centralelor termice

Potrivit unor specialişti, scopul acestor iniţiative ar fi obţinerea controlului asupra zeci de hectare de terenuri adiacente centralelor termice din gestiunea Termocom. Numai în Chişinău e vorba de centrale mari şi de 14 centrale în suburbii. De exemplu, în cazul Centralei termice de Est (care nu funcţionează de aproape un deceniu) ar fi vorba de peste 10 hectare. Chiar dacă locul nu este tocmai atractiv, nu departe fiind staţia de epurare a apelor uzate, s-ar putea obţine bani frumoşi de pe urma vânzării acestor terenuri şi mai ales pe seama realizării unor proiecte de construcţie a diverse obiective. Or, în prezent, un ar de teren în această zonă a capitalei este vândut cu un preţ de peste 10 mii de euro, iar dacă e vorba de terenuri mari, preţul ar putea creşte şi mai mult.
Că există asemenea intenţii sugerează şi concluzia făcută de autorii raportului privind rezultatele monitoringului situaţiei economico-financiare a întreprinderilor municipale şi societăţilor pe acţiuni în al căror capital social Consiliul municipal Chişinău deţine cote-părţi. „Întru asigurarea integrităţii patrimoniului municipal şi eficientizarea gestionării activelor întreprinderilor municipale şi ale societăţilor economice în care Consiliul municipal Chişinău deţine cote-părţi, precum şi întru neadmiterea generării de pierderi, considerăm oportună delimitarea terenurilor de pământ adiacente întreprinderilor municipale şi societăţilor economice, cu ulterioara evaluare a acestora şi înregistrare la Oficiul cadastral teritorial Chişinău”, se spune în raport.

Termocom cere majorarea tarifului la căldură cu 11%

Cât despre situaţia actuală de la Termocom, apoi administraţia întreprinderii anunţă că e necesară aprobarea unui nou tarif la căldură, de peste 600 de lei/gigacaloria. Deocamdată, populaţia Chişinăului plăteşte 233 de lei gigacaloria, iar diferenţa de 307 lei este achitată de la bugetul primăriei. Potrivit primarului adjunct, Mihai Furtună, decizia de majorare a tarifului la căldură adoptat de fostul Consiliu municipal a atras după sine cheltuieli de 320 mil. lei pentru achitarea diferenţei de tarif, de la 233 la 540 de lei.

În condiţiile în care bani la bugetul municipal nu prea sunt s-ar putea ca din ianuarie 2008, populaţia să plătească cel puţin tariful de 540 lei/gigacaloria. De altfel, la Bălţi, unde de asemenea a existat o problemă similară, autorităţile locale au decis recent ca populaţia să achite un tarif de 420 de lei/gigacaloria, iar municipalitatea compensează diferenţa de tarif de 120 de lei. Anterior populaţia plătea un tarif de 299 lei/gigacaloria. Adică, dacă la Bălţi e posibil de ce la Chişinău să nu se procedeze în acelaşi mod.

Furnizorul de căldură susţine că a primit doar o parte din bani de la primărie pentru acoperirea diferenţei de 307 lei şi că mai rămâne o datorie de aproape 100 mil. lei. Guvernul, care îşi asumase iniţial şi el o contribuţie la acoperirea diferenţei de tarif, nu dă niciun semn. Administraţia Termocomului spune că nu-i pasă de unde va lua primăria banii odată ce şi-a asumat această diferenţă de tarif.

Foto: tibinews.files.wordpress.com

Potrivit BNM, angajamentele externe sub formă de împrumuturi şi titluri de valoare, inclusiv arieratele, au crescut în trimestrul II cu 4,9 la sută şi au depăşit 1,87 mlrd USD, ca urmare a intrărilor nete de credite de 83,21 mln USD. Majorarea stocului a fost influenţată şi de acumulările nete ale arieratelor la dobândă (1,8 mln USD), variaţia cursului de schimb al dolarului SUA faţă de alte valute (1,36 mln USD), precum şi de alte ajustări.

Pe parcursul ultimilor şase ani datoria externă a R. Moldova a crescut cu 756,61 mln USD (43,8 la sută). Datoria externă totală, care include datoria sectorului guvernamental şi a celui privat, s-a majorat în medie cu 10,1 la sută anual, cu excepţia anilor 2001 şi 2004 când aceasta s-a redus faţă de anii precedenţi cu peste 44 mln USD şi, respectiv, 39 mln USD. Cea mai mare creştere a datoriei externe s-a produs în anul 2006 când aceasta a sporit faţă de anul precedent cu 402 mln USD (peste 19 la sută).

În acelaşi timp, la finele anului 2006 datoria sectorului guvernamental s-a redus comparativ cu începutul anului 2001 cu circa 100 mln USD (12 la sută) însumând 718,62 mln USD. Totodată, faţă de anul 2005 datoria guvernului a sporit cu peste 9 la sută (60,6 mln USD). La finele anului trecut ponderea datoriei guvernamentale în soldul total al datoriei externe a constituit în jur de 29 la sută.

Sursa: Basa-press

08 Noiembrie 2007, 13:42

Vladimir Voronin, preşedinte al RM Foto: www.ziua.ro

In timp ce Iuscenko intreprinde vizite de lucru la “obiectivele strategice ucrainene” Insula Serpilor si canalul Bastroe, Voronin emite, zilnic, cate o “bula” anti-Romania. De unde la finalul lunii trecute evoca “Moldova lui Stefan cel Mare”, afirmand ca nu isi propune neaparat o revenire la aceasta, desi “ar fi un act istoric foarte just”, si consolandu-se cu perspectiva unei eventuale reintregiri a ei, in “Europa mare, unita”, liderul comunist de la Chisinau, Vladimir Voronin, a revenit, saptamana aceasta, asupra ideii.

Printr-un decret ce declara anul 2009 drept “An al sarbatoririi a 650 de ani de la intemeierea Statului Moldovenesc”, se erijeaza in urmasul domnitorului amintit. Anterior, presedintele Voronin a mai aruncat o sageata otravita in directia Bucurestilor, acuzand Romania ca pune in pericol statalitatea si identitatea nationala a tarii sale, prin simplificarea legii de acordare a cetateniei romane conationalilor sai. In pofida faptului ca sarbatorirea Revolutiei din octombrie 1917 a fost anulata de autoritatile ruse dupa caderea URSS, la Chisinau, puterea comunista a tinut sa marcheze, ieri, printr-o serie de actiuni festive, 90 de ani de la revolutia bolsevicilor lui Lenin, care a adus schimbari dramatice in lume.

“650 de ani de la intemeierea Statului Moldovenesc”

“In legatura cu implinirea, in anul 2009, a 650 de ani de la intemeierea statului moldovenesc independent si reiesind din necesitatea cultivarii spiritului patriotic si intaririi statalitatii Republicii Moldova, in temeiul art. 94 alin.(1) din Constitutia Republicii Moldova, Presedintele Republicii Moldova a semnat un decret, prin care anul 2009 se declara drept An al sarbatoririi a 650 de ani de la intemeierea Statului Moldovenesc”, precizeaza un comunicat emis de Presedintia de la Chisinau. Textul prevede crearea unei Comisii de Stat pentru organizarea ceremoniilor dedicate aniversarii celor sase centenare si mai bine ale Republicii, condusa de Voronin insusi, secondat de premierul Vasile Tarlev si de presedintele Academiei moldovene, Gheorghe Duca. In spiritul apararii “moldovenismului”, Guvernul de la Chisinau a anuntat, totodata, ca va infiinta in perioada imediat urmatoare o structura specializata pentru efectuarea de traduceri oficiale ale documentelor internationale din alte limbi in limba moldoveneasca si viceversa. Initiativele au fost precedata de noi acuze la adresa Bucurestilor, liderul de la Chisinau declarand, marti, in exclusivitate pentru postul de radio Europa Libera, ca Romania pericliteaza statalitatea si identitatea nationala a tarii sale, prin simplificarea legii de acordare a cetateniei romane moldovenilor. Presedintele moldovean a amenintat, totodata, ca se va adresa “tuturor forurilor europene si internationale pentru a apara integritatea statala a Republicii”.

Zubakov din nou la Chisinau pentru Tiraspol

Secretarul Consiliului Suprem de Securitate al Rusiei, Iuri Zubakov, cunoscut deja ca emisar al Kremlinului in problema transnistreana, se afla de ieri intr-o noua vizita la Chisinau, pe agenda careia figureaza si o intrevedere cu presedintele Vladimir Voronin. Vizita lui Zubakov, fost ambasador al Rusiei in Republica Moldova si amiral in serviciile secrete rusesti, pare a fi si de data aceasta una secreta, intrucat Ambasada Federatiei Ruse la Chisinau, Ministerul moldovean de Externe si Presedintia nu au oferit informatii cu privire la sosirea la Chisinau a oficialului rus, relateaza presa locala. Speculatiile nu au intarziat sa apara nici de aceasta data, fostul consilier prezidential Sergiu Mocanu declarand pentru ziarul Flux, ca venirea lui Zubakov are legatura cu planul secret dintre Moscova si Chisinau privind solutionarea conflictului transnistrean. Presupusa initiativa a Moscovei cu privire la reglementarea situatiei din stanga Nistrului, al carei autor ar fi Zubakov, ar prevede, intre altele, dizolvarea legislativului de la Chisinau si convocarea de alegeri parlamentare anticipate la care sa participe si Transnistria, scrie Rompres. Referitor la solutionarea conflictului transnistrean, presedintele moldovean, Vladimir Voronin, a respins categoric modelul Kosovo pentru regiunea separatista din stanga Nistrului, pledand pentru o abordare diferentiata a fiecarui diferend in parte.

Sursa: Ziua

08 Noiembrie 2007, 16:39

Moldova din timpul lui Ştefan cel Mare Foto: www.adevarul.ro

Guvernul de la Chişinău a hotărât să traducă documentele internaţionale în limba moldovenească. Preşedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, a semnat un decret privind declararea anului 2009 drept an al sărbătoririi a 650 de ani de la întemeierea statului moldovenesc. Pe de altă parte, guvernul de la Chişinău a anunţat că va înfiinţa, în perioada imediat următoare, o structură specializată pentru efectuarea de traduceri oficiale ale documentelor internaţionale din alte limbi în limba moldovenească, scrie presa de peste Prut.

Decretul prevede constituirea unei comisii de stat pentru desfăşurarea acţiunilor consacrate sărbătoririi a 650 de ani de la întemeierea statului moldovenesc, conduse de chiar preşedintele Voronin şi avându-i ca vicepreşedinţi pe premierul Vasile Tarlev şi pe preşedintele Academiei de Ştiinţe, Gheorghe Duca, iar printre membrii comisiei sunt doi foşti preşedinţi ai Republicii Moldova – Mircea Snegur şi Petru Lucinschi.

Într-un interviu la postul rusesc de televiziune NIT, din Chişinău, preşedintele moldovean a invocat spectrul unei Moldove a lui Ştefan cel Mare declarând:

“Noi avem scopul să ne integrăm în Europa unită, şi acolo o să fie şi Moldova lui Ştefan cel Mare, şi toate celelalte state, şi o să fim şi noi toţi împreună”, scrie Rompres.

În relatările agenţiilor ruse de presă referitoare la acest subiect se trece în revistă istoria statului moldovenesc, de la crearea cnezatului moldovenesc în 1359 şi până la războiul din Transnistria (1992), care a dus la scindarea Republicii Moldova.

Cât priveşte traducerea documentelor internaţionale în limba moldovenească, puterea de la Chişinău a fost încurajată în acest demers după ce, recent, Comisia pentru Libertăţi Civile, Justiţie şi Afaceri Interne (LIBE) a Parlamentului European a dat aviz favorabil acordurilor cu privire la facilitarea eliberării vizelor şi de readmisie între UE şi Republica Moldova, în care există referirea la limba moldovenească.

Sursa: Adevărul